sâmbătă, ianuarie 24

Somn si dimineti...

Pijamale de spital.
Deja o expresie cunoscuta când vine vorba de băgatul sub plapuma a unui oricare mascul.
De ce pe toate drumurile sunt numai dungile urate, in culori urate, desenate pe materiale si mai urate? De ce, cu cat e mai ieftina o haina, cu atat e mai hada?

Si de ce mama naibii suna ceasurile romanesti de parca ar fi menite sa scoale bolnavii din coma? Sa ne mai miram ca ne calcam pe bot de dimineata? Ca suntem ciufuti? Ca trantim si pufnim toata ziua, numai pentru a ajunge seara in pat fara niciun alt chef decat sa prindem 7 ore de somn, pentru ca a doua zi sa sune din nou clopotul ala isteric?
Si iar bot, si iar draci, si iar...


Am vazut ceasuri care zboara. Au o mica elice, si suna frumos. Desi, daca stau bine sa ma gandesc, elice+ochi=rau.


O sa-mi iau un ceas cu doua roti mari, de cauciuc. O ia la fuga prin camera imediat ce incepe sa sune, si se ascunde pe unde are loc. Si asta suna frumos!
Vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata cu Bellman si a lui spaceship care se misca slow...





Niciun comentariu: